Fara a mai intra in amanunte si tinand cont de urmarile afectiunilor la nivelul acestui aparat, mai ales functionale, masajul clasic si o serie de metode complementare, raspund foarte bine dezideratelor care privesc necesitatea ameliorarii circulatiei sanguine, stimularii organelor care raspund de metabolism, excretie si drenarii infiltratelor, frecvente in asemenea cazuri.
Contributia masajului in afectiunile renale sunt:
– diminuarea durerilor osteo-articulare si musculare;
– cresterea capacitatii respiratorii, prin tonifierea corespunzatoare a musculaturii;
– imbunatatirea tolerantei la efort (prin stimularea circulatiei, usurarea muncii cordului, imbunatatirea proprietatilor muschilor,intretinerea tuturor elementelor aparatului neuromioartrokinetik);
– imbunatatirea fortei musculare generale;
– reechilibrarea neurovegetativa a organismului
– stimularea tuturor organelor raspunzatoare de circulatie, metabolism, excretie;
– combaterea edemelor si intretinerea mobilitatii tuturor planurilor tegumentare, musculare si articulare;
-relaxarea musculara, psihica si formarea capacitatii de autocontrol a acestora;
-imbunatatirea tonusului psihic.